Ce este Casa Domnului? Marcu 11:15-19 Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte cu multă dragoste şi gingăşie despre Fiul Întîi născut din Dumnezeu, Tatăl, despre Domnul Isus Cristos, Cel coborât din cer la noi pe pământ, mai întâi ca un copilaş în slăbiciune şi sărăcie, (spune Cuvântul Sfânt că Fiul Omului nici nu avea unde să-şi pună capul să se odihnească)..., apoi , Cuvântul, vorbeşte despre El ca un om matur plin de Har, plin de milă şi de îndurare şi de bunătate, făcând bine tuturor, vindecând trupuri şi suflete bolnave, săturând flămânzii, iar apoi dispreţuit, lepădat, împroşcat cu insulte şi batjocuri, culminând cu răstignirea pe cruce, dar lucrul acesta făcându-se după voia sfântă a Tatălui, pentru răscumpărarea noastră de sub robia păcatului. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi, apoi L-a înălţat mai presus de toţi şi de toate. L-a aşezat în cer la dreapta Sa în Slavă, şi I-a dat cinstea de Mare Preot şi Apărător al tuturor credincioşilor. Despre El, despre Domnul Isus, ne spune Scriptura că va reveni să-Şi ia mireasa (Biserica) să o ducă la locul pregătit de El, ca să petreacă veşnicia în fericire, împreună. Ioan 14: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce, şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Şi cu ocazia aceasta, am să amintesc aici două lucruri pe care le-a iubit Mântuitorul din toată inima, atunci când era pe pământ, dar nu numai. Ştiţi care sunt aceste două lucruri? Mai întâi sunt sufletele noastre. Ioan 3:16: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Tocmai de aceea, spune Psalmistul în Ps. 33:18-19, că „..ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă...” Pentru că tocmai pentru aceasta a venit Fiul Omului, „Ca să caute şi să mântuiască sufletele noastre pierdute” Luca 19:10. Al doilea lucru pe care-l iubeşte Domnul în mod deosebit, este Biserica. Atât de mult a iubit Domnul Biserica încât S-a dat pe Sine la moarte pentru ea, o îngrijeşte şi o hrăneşte aşa cum spune Cuvântul Sfânt în Efeseni 5:25, 29. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.” „Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Cristos Biserica.” Şi pentru că tema principală a lecţiei biblice, astăzi este Biserica, sau Casa Domnului, aş dori să vedem în introducere ce este Biserica. Oamenii numesc Biserică nişte clădiri în care sunt înşiraţi sfinţi pe pereţi, sau care au turle şi cruci, sau fără turle şi fără cruci, dar care adăpostesc oameni adunaţi la slujbe religioase. Însă, în Cuvântul Domnlui, înţelesul de Biserică este cu totul altul. Biserica în înţelesul biblic este o adunare cerească, pe care Dumnezeu vrea să o păstreze curată pentru Fiul Său Preaiubit. Şi este alcătuită din oameni care au crezut în Domnul Isus Cristos, ca fiind Fiul lui Dumnezeu, mort şi înviat, şi apoi înălţat la cer în slavă; oameni ale căror păcate au fost spălate în jertfa de la Calvar. Apocalipsa 1:5 „...Har şi pace vouă, din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine..., şi din partea lui Isus Cristos, martorul credincios cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său. A lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor, Amin. Biserica Domnului Isus este alcătuită din oameni născuţi din Dumnezeu Ioan 3.5 Oameni cărora Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt 2 Corinteni 1:22 Oameni care uniţi în dragoste cerească le place părtăşia şi astfel uniţi împreună cu Domnul Isus, au toţi aceeaşi viaţă sfântă ca a Mântuitorului. Tocmai pentru unitatea aceasta bine închegată, şi pentru părtăşia pe care o are pe orizontală dar şi pe verticală cu Domnul, Biserica este numită: Trupul tainic al Domnului Isus care estre Capul. Biserica mai este numită şi „Casa lui Dumnezeu” pentru că este locuinţa lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care rămâne în ea arătându-Şi prezenţa în multe feluri şi în multe împrejurări. Biserica este un Templu sfânt, zidit de Marele Meşter Ziditor Isus Cristos Domnul. Dar aşa cum spune Scriptura zidirea aceasta nu este făcută pe nisip ci pe Stâncă. Ea are o fundaţie, o temelie, care nu se clatină niciodată. Pentru că temelia este Însuşi Domnul Isus Cristos, care rostind pentru prima dată noţiunea de Biserică i-a spus lui Petru: „Tu eşti piatra şi pe această piatră Îmi voi zidi Eu biserica”. Nu pe Pertu, ci pe adevărul pe care Dumnezeu l-a pus în gura lui şi anume acela rostit de Petru „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt”. Aceasta este temelia Bisericii! Cuvântul Domnului ne mai înfăţişează Biserica , ca pe Mireasa Domnului Isus Cristos Efeseni 5:24-27. Aici vreau să mai insist puţin, apoi mă voi apropia de încheierea acestei introduceri al învăţăturii Biblice. Aş vrea să ne amintim împreună de primul om creat de Dumnezeu, adică de Adam. Spune Cuvântul Sfânt că Dumnezeu s-a uitat la el şi a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur”, şi i-a dat-o pe Eva ca să-i fie un ajutor potrivit. Tot aşa celui de al doilea Adam, adică Domnului Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl, I-a dat biserica pentru ca să se bucure împreună de frumuseţile cerului în veşnicie, dar şi aici pe pământ. Pentru că dacă este de luat în seamă vreo bucurie aici pe pământ, aceasta este părtăşia cu Domnul, Iubitul inimilor noastre. Apoi citim în Genesa capitolul 24, o frumoasă istorisire a robului lui Avraam, care s-a dus departe într-o ţară să caute o soţie potrivită pentru Isac. Această istorisire este umbra adevărului din Noul Testament, şi anume acela, că Duhul Sfânt, coborât din cer, vine să caute o soţie pentru Mirele ceresc, pentru Domnul Isus Cristos. Şi această soţie este Biserica pe care Mirele o aşteaptă să se gătească pentru nuntă. Şi este formată din toţi credincioşii care crezând în jertfa de mântuire a Mielului lui Dumnezeu, părăsesc lumea, părăsesc obiceiurile lumii, ritmurile şi tot ce ţine de lume şi se alipesc de Domnul, aşa cum Rebeca a părăsit casa părintească, a părăsit ţara în care s-a născut şi s-a alipit de Isac mirele ei. Această biserică a Domnului, sau mireasă, sau soţie, se pregăteşte pentru Mirele iubit. Şi părăsind lumea se desprinde total de ce este lumesc. Ea se îmbracă deosebit de lume... Ea se îngrijeşte deosebit, se îngrijeşte să nu aibe pete şi nici zbârcituri. Ea vorbeşte deosebit. Limbajul ei nu se mai potriveşte cu limbajul lumii. Ea iubeşte cu o iubire coborâtă din cer. Ea, miresa Domnului iubeşte chiar şi pe vrăşmaşi. Pentru cei interesaţi am scos din trusa de machiaj a cerului câteva lucruri pe care le poate folosi orice credincios, fie tânăr sau bâtrân, fie soră sau frate: Pentru buze : Adevărul Pentru voce : Rugăciunea Pentru ochi : Mila şi bunătatea Pentru mâini : Binefacerea Pentru inimă : Dragostea neprefăcută Pentru ten: Lumina Feţei Domnului Isus Cristos. Pentru mireasa care foloseşte aceste elemente, Domnul Isus lucrează cu multă dragoste, o sfinţeşte, o curăţeşte şi o îngrijeşte, pentru ca într-o zi (care nu este departe), să o înfăţişeze înaintea Tatălui, fără pată, fără zbârcitură, sau fără altceva de felul acesta, ci sfântă, curată aşa cum spune apostolul în Efeseni 5:26-27 „...ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” Biserica Domnului , sau mireasa iubită de Domnul şi rânduită pentru slava cerească trebuie să se păstreze curată şi la trup şi la suflet, să strălucească în lumina Harului şi a Adevărului ceresc, în întunericul acestei lumi după cum spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 4:6 „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina în întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.” Şi gândindu-se la fericirile nespuse care o aşteaptă în cer, să zică fără încetare „Vino Doamne Isuse”! iar El, Fiul lui Dumnezeu, care o iubeşte cu o iubire veşnică îi răspunde duios, de fiecare dată: „Iată Eu vin curând”! Apocalipsa 22:17, 20. „Şi Duhul şi Mireasa zic. „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată”” „Cel ce adevereşte aceste lucruri, adică Mirele divin, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vin-o Doamne Isuse! Nu vrei şi tu suflete drag, acuma după ce ai parcurs această pagină să-ţi predai viaţa Domnului Isus? Eu te încurajez şi te invit în Numele scump al Mântuitorului să-ţi deschizi chiar acum inima şi să-L inviţi ca Domn şi Mântuitor. El îţi garantează viaţa veşnică în Împărăţia Sa. Amin!